Am avut ocazia sa incerc acest ceai printr-o mostra trimisa de Mihaela, despre care a scris pe blogul personal, asa ca eu o sa ma rezum la opinia personala, deoarece acolo, direct la sursa, sunt mai multe informatii pe care n-o sa le reiau (cel putin nu in totalitate).
Aroma ceaiului e foarte placuta, intr-adevar florala, putin dulce, mie imi aminteste de iasomie (care, de altfel nu se regaseste printre preferatele mele, dar ceaiul e deosebit), iar culoarea este de un galben-pai foarte limpede. La gust e foarte subtil, nu inclina prea mult spre nici unul din cele 5 gusturi, dar isi pastreaza o neutralitate care iti da o senzatie de confort.
Mod de preparare: se adauga 3 – 4 lingurite de ceai/800 ml apa la temperatura de 95º C si se lasa la infuzat 2 – 3 minute. E un ceai foarte bun. Il recomand cu drag.
Pana acum n-am mai prea baut oolong, asa ca am cautat repede-repejor ceva clarificator din punct de vedere general, ca sa am un macar un punct de reper.
[Ceaiul oolong (cunoscut si sub numele de wu-long) este originar din provincia Fujian din China. Este un ceai cu o usoara aroma de fructe, de tarie medie care combina proprietatile ceaiului verde cu cele ale ceaiului negru.
Este recunoscut ca avand cea mai buna aroma dintre toate ceaiurile, gustul sau deosebit fiind oarecum asociat cu prospetimea ceaiului verde si avand aroma puternica de fructe a ceaiului negru.
In timp ce ceaiul negru este supus unui proces de fermentatie extins, iar ceaiul verde este nu este deloc oxidat, procesarea ceaiului wulong se afla undeva la mijoc. Procesul de fermentatie este oprit undeva intre ceaiul verde si cel negru]
